Păi, nu știu cum s-a făcut că trebuia să mergem la o seară de rugăciune la o tanti acasă, și eu eram în tricou și blugi. Acum, nu că mi-ar fi fost rușine să merg îmbrăcat așa, da’ în instrucțiunile de bună purtare pe care le primisem încă de la București scria că la chestii d’astea trebuie să fiu îmbrăcat la cămașă (nasool ) . Așa că, înainte să pornim într-acolo, am dat pe la gazdă, să mă fac și io frumos ca pentru biserică. Daar, ce să vedeți că tipa la care stăteam nu era acasăă. Ce să fac? nu puteam merge îmbrăcat așa “indecent” . Ei bine soluția a fost un gemuleț deschis, pe care am reușit să intru, și după ce m-am schimbat am ieșit repede pe geam că mă aștepta lumea în microbuz. Faza cea mai tare a fost când mi-am dat seama că nu m-am parfumat, și m-am întins pe geam înapoi ca să iau parfumu’ și m-am și dat cu parfum, ca să fie tacâmu’ complet, nu?

Ăștia din microbuz s-au prăpădit de râs bine’ nțeles, da’ măcar n-am plecat la rugăciune cu blugi și tricou nu?

Btw, luați un link cu probabil una dintre puținele melodii de dragoste pe care le-am compus și le voi mai compune în viața asta

http://www.youtube.com/watch?v=n2wHwxsfqUg&context=C32ebf98ADOEgsToPDskKxuomVKPBtID5-BgY7EoMa

Deci, ce părere am eu despre mini-revolta asta care tot se desfășoară de aproape o săptămână? păi, voi fi scurt și la obiect.

1. Am o părere proastă despre protestatari, care protestă cu “Jos Băsescu” și “Jos Guvernul” , dar care nu știu defapt ce vor. Bun, și dacă îi dai jos pe ăștia pe cine pui în loc? “ăă ăăă… cre’ că nu știu” ar fi răspunsul.

2. Rușine Jandarmeria Română că nu ați dat mai tare în suporteri și huligani! Pentru ce au venit ăia acolo? probabil că au auzit că e scandal și ce au zis “Hai că la asta ne pricepem cel mai bine” și dă-i la Piața Universității. Mi-aș fi dorit să fiu jandarm săptămâna asta, credeți-mă!

3. Nu prea mă interesează ce se va întâmpla, dacă pică Băse sau nu, vă asigur că va veni tot un hoț, și va aduce cu el o haită întreagă de hoți, care vor acționa exact ca actualii: promisiuni multe, puține înfăptuite, și nu în ultimul rând “fură tot ce poți” . Și știți ce se va întâmpla? peste vreo 4-5 mandate de președinție iar iese lumea în stradă, iar vin alți hoți ș.a.m.d .

- Singur pe lume (Hector Mallot- primul roman citit de mine la 7 ani)

- Marile speranțe (Charles Dickens)

- Aventurile și memoriile lui Sherlock Holmes(în opinia mea cea mai tare carte pe care am citit-o până acum)

- Ion Creangă (cam tot ce a scris- când eram mai mic )

- Ion (Liviu Rebreanu)

- Nuvelele lui Ioan Slavici

- Moartea unui guru

- Cei trei muschetari-vol I și II (Al. Dumas)

- Aventurile lui Gulliver

- Prinț și cerșetor

- Coliba unchiului Tom

- La răscruce de vânturi

- Samurul negru, ursul cafeniu

- 20.000 leghe sub mări, 2 ani de vacanta (Jules Verne)

- Winnetou- toate 3 volumele

- Iertat de 2 ori

- Gândește cutezător, mâini înzestrate (Ben Carson)

- Baltagul

- Neamul Șoimăreștilor

- Frații Jderi

- Ana Karenina (asta n-am terminat-o că nu prea mi-a plăcut)

- Întoarcerea acasă

- Eu, bărbatul

- Afaceri cu măgari

- Creștinismul dealungul secolelor

- Justificare și regenerare

- Călătoria creștinului

- Umblarea cu Dumnezeu în unire cu Domnul Isus sub călăuzirea Duhului Sfânt

- Darul iertării

- Viața condusă de scopuri

- Ben Hur

- Când tinerii se roagă

- Adolescentul de nota 10

- La Medeleni

- Am fost orb, dar acum văd 

Cam astea sunt cele pe care mi le-am amintit, mai sunt și altele ale căror nu le mai știu titlurile, dar mai e timp  Așa că vă încurajez să citiți, e unul dintre cele mai bune lucruri pe care puteți să le faceți în timpul liber.

Deci, m-am gândit să fac un mic review care se va finaliza cu o concluzie drăguță, zic eu. Anu’ ăsta a fost un pic diferit, m-am mai dezghețat, am încercat să fiu un pic mai sociabil, mi-am dezvoltat abilitățile de a cânta și am învățat să zdrăngăn chitara, am muncit mai mult decât în anii trecuți (ieri și azi muncesc spre exemplu) , m-am implicat cât am putut la biserică și am ajutat la ce era nevoie, am mai pierdut timpul și pe la liceu încercând să iau note bune, s-a întâmplat inevitabilul și mi-a dat pretena papucii (prețioasa sticlă de Cola, acum ceva timp nelipsită de prin jurul gurii mele) , am făcut și înnot, mi-am luat iPhone pentru a doua oară în viață (din păcate) , iar pe plan spiritual a mers mult mai bine ca în alți ani (dar la asta mai e loc de mai bine ). În câteva cuvinte, îi mulțumesc Lui Dumnezeu că m-a binecuvântat cu mult mai mult decât meritam, și chiar dacă pentru majoritatea dintre voi a te lăsa de Cola nu este o binecuvântare, credeți-mă, pentru mine este una mare

Ce regret eu la anu’ ăsta cel mai mult este că n-am ajuns mai devreme la concluzia că un om trebuie apreciat în primul rând doar pentru simplul fapt că este om! De când am realizat lucrul ăsta, îmi este mult mai ușor să lucrez cu cei din jurul meu, unii dintre ei fiind mai diferiți ca mine, și îmi este mult mai ușor să apreciez atunci când un om face lucruri mai mărunte. Nu-i așa că am dreptate? ).

În final vreau să vă urez un an nou plin de împliniri și să aveți parte numai de binecuvântări, iar ca o motivație pentru la anu’ , vă încurajez să apreciați pe cel din jurul vostru chiar dacă nu este la fel de talentat sau sociabil ca voi. Eu cred că și un zâmbet poate încuraja acea persoană incredibil de mult. Mai vorbim

Păi pot să spun că atunci când îmi pun ambiția mă simt de două ori mai motivat să fac un lucru decât atunci când mă simt obligat să-l fac. Ca să dau un exemplu, am început din plăcere să învăț la tobe și mi-am pus ambiția să devin bun în asta. Acum nu știu cât de bun sunt, voi știți mai bine, dar este important că mi-am pus ambiția și că tind spre a ajunge bun la lucrul ăsta. De ce? Pentru că eu consider că muzica este unul din modurile în care pot să-l slujesc pe Dumnezeu, pe lângă altele la fel de importante. Spre deosebire de muzică sau matematică, fizica sau chimia sunt niște ore inutile pentru mine  și le fac din obligație. De aia nu mă chinui să trec cu note mari . Dar să trecem la câteva idei principale .

1. Trebuie să avem ambiție pentru că idei sunt multe, dar fără ambiție nu există aplicație. Nu pot să spun că eu pun în practică orice idee îmi vine în minte, de multe ori sunt și eu leneș, dar am planuri mari în viitorul apropiat (pe care sper să le pun în practică) .

2. Trebuie să avem ambiție pentru a demonstra contrariul. Ăsta nu e unul din atuurile mele, pentru că mie nu prea-mi pasă ce spun ceilalți, dar știu că unii sunt mai orgolioși, iar dacă cineva le spune “Bă, lasă- te, nu ești bun” își pun ambiția și încearcă să demonstreze contrariul. Tocmai de aceea cred că uneori critica este un bun stimulent pentru oricine.

Și ar mai fi de povestit, dar mă dor toate alea în seara asta și nu prea mai am chef să scriu. Voi ce părere aveți despre a avea ambiție?

1. Eu gândesc înainte de a zice ceva pentru că îmi asum răspunderea automat pentru vorbele spuse. Pff… acum să nu credeți că sunt “ The mentalist” sau alți ciudați d-ăștia, de multe ori nu gândesc cum trebuie, dar sunt multe dăți când încerc să mă gândesc la ce descendente ar putea avea ”da” – ul sau ”nu” – ul pe care îl zic.

2. Mă gândesc înainte cum să argumentez ceea ce vorbesc. Se întâmplă să am vreo discuție cu cineva și discuția să fie așa de interesantă încât să ajungem la faza de argumentări. Recunosc că iubesc partea asta dintr-o discuție. Dar, bineînțeles,  gândesc argumentarea înainte să mi-o afișez.

3. Gândesc înainte să vorbesc pentru că îmi place să gândesc . Dap, nu știu câți mă cunosc mai bine, dar eu sunt foarte neatent în jurul meu, iar asta e din cauză că gândul îmi zboarăă  . De fel sunt flegmatic și nu prea mă interesează ce se întâmplă în jurul meu (certuri, probleme, politică, știri, nu știu care a făcut și a dres) , nu îmi umplu mintea cu toate prostiile. Dar, când nu am ce face, deobicei când sunt singur în camera mea, prin tramvai, metrou, mai reflectez la anumite lucruri pe care le mai aud și eu. Ce fac? Încerc să gândesc rațional, și să îmi imaginez care va fi deznodământul : )))) .

Nu sunt un ciudat d- ăla singuratic, dacă sunt băgat în seamă, comunic și încerc să fiu cât mai prietenos, așa că dacă vreodată vreți să aflați ceva despre Manu, sau doar să mă întrebați ce mai fac, nu ezitați 

În seara asta voi încerca să dezvolt un subiect un pic mai greu, și anume cel de a zice nu. Nu știu dacă v-ați pus vreodată întrebarea asta, dar eu am avut situații în care trebuia să zic nu, dar (lașul de mine) am zis da.. Și nu, nu vorbesc despre acel “nu” pe care-l spui din răutate, lene etc. Vorbesc despre situațiile în care nu ești sigur pe da-ul care-ți iese din gură, dar și altele. Deci, să enumerăm:

1. Trebuie să zic nu pentru că sunt conștient că nu am timp. Recent m-am confruntat cu această situație, trebuia să ajung undeva pe la 6:15, cineva m-a contactat și mi-a zis că are nevoie de mine la ora 5:00. Bineînțeles că n-am reușit să-mi fac treaba pe care o avem până în 6 ca să pot să ajung în al doilea loc la ora stabilită, și am întârziat o grămadă. Shame on me.

2. Trebuie să zic nu pentru a-mi păstra principiile. Eu unul țin fooarte mult la principiile pe care le am, așa că dacă vreo propunere depășește limitele impuse de propria-mi ambiție, mereu voi alege să zic nu, fără supărare de altfel.

3. Trebuie să zic nu în favoarea aproapelui meu. Sunt de părere că e mai bine ca aproapele meu să se simtă mereu mai bine ca mine, așa că mereu încerc să las de la mine, și cum sunt mai flegmatic de fel, zic nu fără remușcări în cazuri d-astea.

4. Trebuie să zic nu atunci când am promis că o voi face. Deobicei, când cineva vorbește cu mine, și ține în a nu se afla, voi răspunde nu atunci când cineva dorește să afle amănunte.

La final țin să spun că acestea sunt păreri personale, în niciun caz critică la adresa vreunei persoane, iar dacă vă regăsiți în rândurile de mai sus, mă voi simți mai bine știind că am putut să fiu de ceva ajutor

2. Întârzierile (cu alte cuvinte a nu fi punctual ). Ei bine asta mă include și pe mine, ce-i drept destul de rar, dar , deobicei sunt unde trebuie, când trebuie

3. Cocalarii care ascultă manele “pe speaker” . De aceea am ajuns să-i apreciez pe cei care ascultă la căști, foarte puțini la număr.

4. Puștii/ Puștoaicele care cred că după ce împlinesc 18 ani nu mai depind de părinți. Greșit. Și eu sunt încă un puști, dar care gândește în perspectivă

5. Ăia care, cum dau de puțină “celebritate” , nici nu mai te privește sau dacă o face, în scârbă. Să nu uităm că pentru Dumnezeu toți suntem egali.

6. Telenovelele. Mă rog, asta nu înseamnă că îi condamn pe cei cărora le plac.

7. Materiile precum chimia, franceza. Prefer matematică, istorie sau antreprenoriale

8. Oamenii nehotărâți. Mă oftic rău pe cei pe care îi întreb ” Ce faci azi? ” , sau “Vi azi la x activitate? ” – iar răspunsul “Nu știu” . Măcar zi că n-ai chef de nimic și că pierzi timpul degeaba.

9. Oamenii care fumează. Ce poate fi mai jalnic la un om decât să stea odată la câteva zeci de minute cu un jeg în gură și să se simtă dependenți de el?

10. Orele pierdute la telefon sau butonând telefonul. Deasemenea nu-i condamn pe cei care practică asta, dar părerea mea este că e mult mai eficient mess-u pentru vorbe lungi, sau, ideal e face to face

Spre exemplu: Ne plăcea să deschidem uşa aplicându-i picioare din fundu’ curţii, iar în consecinţă ea se deschidea ca din puşcă. Deschisul uşii era, bineînţeles , ca să îi lovim pe alţii, cu alte cuvinte să le lipim uşa de faţă. Vai şi ce satisfacţie pe noi când reuşeam asta! . Dar, mai satisfăcător de atât este că de vreo 3-4 ori am pocnit-o şi pe directoare =))

Altă fază mişto a fost când ne-am apucat să jucăm capra. Căzăturile alea n-o să le uit în viaţa mea. Apoi urmează seriile în care ne făceam de cap la AeL (sau sala cu calculatoare în ea). Acolo ne-am apucat să scriem prostii despre directoare pe serveru sălii ) bine că nu ne-a prins

Şi mai sunt şi multe altele . Dar ca idee voi încerca să uploadez un scurt filmuleţ cu un fel de review al clasei a 8-a (Mda nu a mers o sa-l pun pe youtube probabil )

Ajung io pe la 7:45 la biserica, mare vant ce batea in curte. Astept 10 minute, tot asa. Mi-am zis “aia e, am ajuns prea de dimineata, mai astept” . Am mai stat vreo 10 minute, apare Moise, un prieten bun, si mare sete ce-mi era, asa ca m-am dus si mi-am luat ceva de baut cu el. Cand ne intoarcem noi din nou la biserica, mare aglomeratie ce era acolo. Mi-am zis ” sigur e de la ei ca nu aveau astia cum sa ajunga acolo” . Il intreb io pe Moise: ” Cand au aparut astia aici? ” , da el saracu, in necunostinta de cauza, imi raspunde: ” Ai don’t know bicoz nu stiu” . Ajung io acolo, toata lumea sare cu La multi ani pe mine. Atunci ma prind io ca mare 8 august ce e de era ziua mea. Pe drum ma suna lumea, mamae, unchi, matusi, Gara de Nord pe telefonu’ meu, ce sa mai.

Stam noi ce stam, mare autocar ce apare , asa de mare ca n-au intrat toate bagajele in spatiile alea si le-au bagat peste noi. Mergem noi ce mergem si ajungem peste 4 ore in Curtea de Arges. Ma ma lasi?! Io deobicei fac 2 ore si un pic si asta ma plimba 4 ore?! Mda..

Trecand de faza cu drumu’ , ajungem noi la tabara. Imi aflu echipa, liderii, cabana (cea mai aproape de bucatarie ) , pana aici totu’ misto. Partea naspa a taberei a fost ca apa era asa de calda ca ieseai Iceberg (in cazul meu) de acolo, si mai naspa, dusuri improvizate constand intr-o teava trasa si cu 3 iesiri de dus. Asta ca sa nu mai zic ca era o singura cabina pt 3 persoane (ca mai apoi sa ramanem decat cu un dus functionabil) si ne spalam unu’ pe altu acolo. Vreo 2 zile a plouat si mare noroi ce era pe jos , parca era patinoar, ce sa mai.

Dar toate cele naspa de mai sus s-au compensat prin mancare super buna, distractie la maxim cu baieti/fete de treaba, activitati tari, invataturi bune, situatii inedite si lideri de treaba . Ca sa concluzionam, pe langa faptul ca a fost un fel de “Surviving Camp” , am invatat ca Domnul Isus nu a dus-o tot timpul cum si-a dorit, si de cele mai multe ori a trebuit sa se smereasca si sa se acomodeze cerintelor altora, in exemplul meu, sa ma acomodez taberei, conditiilor si regulilor de acolo.

Acestea fiind zise, va doresc la toti sa aveti o seara placuta  :) . Pe curand.